Câini şi covrigi la preţuri mici

Day 388, 12:31 • Published in Romania Republic of Moldova • by Danaos

Că bine zice vorba aia: unde nu-i, nici nu se cere!
Nici bine n-am aflat ieri că sunt vrednic să mă preamăresc printre mai-marii cetăţii, că am şi început a avea visuri. Mă vedeam deja înaintând cu pieptul înainte şi umerii ţepeni, păşind ţanţoş, ca la defilare, şi ocupându-mi scaunul acela călduţ, atât de râvnit în ziua de azi. Numai că vezi matale, visul n-a ţinut prea mult, doar o scăpărare de clipă şi atât. Că, azi, când îmi făcui de lucru pe la Primărie, aflai cu aceaşi stupoare, că e nevoie să fii musai şi membru, nu numai să votezi cu partidul. Adicătelea, m-am căutat pe la buzunare şi nu mi-am găsit nici un carnet. Care va să zică, că dacă nu-i carnet, nu-i membru, şi dacă nu-i membru, nu-i candidat, şi nefiind candidat, nu-i nici cale spre scaunul cu pricina. Halal să-mi fie, s-a dus visul meu!

Da’, în lipsă de altceva, m-am apucat a răsfoi paginile candidaţilor cu drept. Şi mă uit şi văd că la partid e şi mulţi şi puţini. Adicătelea, după posibilităţi, la cei mari e mai mulţi, la cei mici e mai puţini. Şi încep a-i socoti, ai tălmăci şi ai răsuci pe toate părţile, şi văd că pe unii îi recunosc după nume, după chip, după faimă, dar pe alţii nu-i cunosc neam! Or fi tineri, mă gândesc eu cu mintea prospătă (că nu apucasem să trec încă pe la Iunion), da’ şi aşa tot trebuie să fi auzit de dumnealor, că în târg se aude imediat orice voce, şi mai ales de candidat. Vorba aia: cine are urechi, să audă. Şi iarăşi zic: dacă nu-i, nu-i!

Altfel, mă bate gândul să mă mut. Nu de alta, dar văd că la noi se scumpesc toate în fiecare zi, de nici că mai ştie omul cum să-şi drămuiască mărunţişul. Şi umblă zvonul că prin cele străinătăţi sunt şi câini şi covrigi, ba încă şi la preţ mai mic! Acu’, staţi şi judecaţi dumneavoastră, că eu mă duc la Iunion...